Ce invatEducatie

Bullying obezitate

Articol de Dana Goția

Pe coperta revistei TIME, a fost postată silueta republicanului Chris Christie, guvernatorul statului New Jersey, fiindu-i alăturat titlul „Elefantul din Cameră”.
Revista „The Week” titra ironic: „haideţi să facem o glumă la nivelul la care ar gândi un copil de 12 de ani, şi să o punem pe coperta unei publicaţii naţionale”!
Referitor la aceasta, Brene Brown (profesor cercetător la Universitatea din Houston, deja cunoscută de mulţi, de exemplu, pentru discursul susţinut la TED despre vulnerabilitate) spune că, dacă pentru un asemenea tip de copertă, s-ar fi făcut responsabili elevi/studenţi, ei ar fi fost exmatriculaţi pentru „bullying” (a teroriza, a intimida, a hărţui etc).
În continuare, ea afirmă: „Trebuie să ne oprim din a ne mai întreba “ce e în neregulă cu copiii de azi” şi să începem să cerem un nivel mai ridicat în cadrul dezbaterilor şi discuţiilor în această ţară.”
Cum să ceară adultul, unui copil, să nu mai fie răutăcios, agresiv cu altul/alţi copii, dacă acesta este exemplul pe care îl oferă familia şi societatea?
„Niciun copil nu este personal responsabil de faptul că este un copil-problemă – el este doar victima unei atitudini greșite față de conviețuirea în societate.” (Problem_Children-Willard Beecher-1941-v2#2).

Fundaţia britanică Tim Field al cărei obiectiv este eradicarea bullying-ului, îl defineşte în 2015 ca fiind: “un comportament care nu poate fi justificat de un cod comportamental rezonabil al cărui efect, probabil sau cumulativ real, este de a amenința, de a submina, constrânge, umili sau a face rău unei alte persoane sau proprietăţii acesteia, bunurilor pe care le deţine, reputației, stimei de sine, încrederii în sine sau capacităţii de a executa o sarcină.”

Oamenii sunt intimidaţi şi hărţuiţi pentru tot felul de motive

Într-o societate în care este apreciată supleţea şi accentul este pus pe autodeterminare, persoanele supraponderale sunt indezirabile, sunt privite şi etichetate ca leneşe şi responsabile de starea în care se află. Rezultatul este că acestea devin, adesea, subiectul unor stereotipii negative, al discriminărilor şi respingerii sociale.
Unul dintre cele mai frecvent întâlnite motive este excesul de greutate. Societatea are o prejudecată împotriva oamenilor supraponderali şi, chiar dacă o persoană începe un program de pierdere în greutate datorită căruia reuşeşte să slăbească, în orice tip de dietă s-ar afla, acest fapt nu va face nicio diferenţă în atitudinea celui care obişnuia să o hărţuiască, agreseze. Hărţuitorul va găsi noi motive (de altfel, toate ipocrite), noi justificări pentru menţinerea comportamentului agresiv: că e prea înaltă sau prea scundă, că nu se îmbracă cu gust, că a slăbit prea mult etc.

A fi “gras” este, de asemenea, unul dintre cele mai frecvente motive pentru care un copil devine ţinta violenţei nejustificate, a intimidării, a agresiunilor verbale sau/şi fizice.
Pe măsură ce copiii ating vârstele adolescenţei, ei devin deosebit de sensibili la criticile altora. În cazul în care sunt agresaţi, intimidaţi, hărţuiţi din cauza excesului de greutate, unii adolescenţi (fetele în special), pot dezvolta o tulburare de alimentaţie, cum ar fi anorexia nervoasă sau bulimia.
În cazul copiilor supraponderali, printre factorii componenţi ai bunăstării psihologice consideraţi a fi cel mai grav compromişi, se numără: stima de sine, imaginea corporală şi echilibrul emoţional care este asociat, în principal, cu funcţionarea socială şi calitatea vieţii.
Studiile arată că cei care sunt abuzaţi de către colegii lor, prezintă un risc ridicat pentru probleme de sănătate mintală, cum ar fi stima de sine scăzută, stresul, depresiea sau anxietatea. Suferinţa psihică profundă a dus şi duce, în unele cazuri, până la decizia extremă a sinuciderii.

În ceea ce priveşte greutatea corporală, aşteptările şi aspiraţiile societăţii sunt foarte mult influenţate (induse) de mass media care mediatizează, pe toate canalele, pe acele fotomodele, prezentatoare de modă deşi, multe dintre acestea, au un regim de viaţă nu foarte sănătos, sunt subponderale şi, nu puţine dintre ele, chiar suspectate de a suferi de tulburări de alimentaţie.

Fundaţia britanică Tim Field prezintă câteva dintre cele mai uşor de recunoscut trăsături ale hărţuitorului (în serie):
1. Natura “Jekyll și Hyde” – “fermecător” şi “carismatic”, precum Jekyll, “rău” ca Hyde;
2. Mincinos convingător – face tot ceea ce se potriveşte nevoilor sale de la acel moment;
3. Tratează unii oameni într-un mod care le provoaca acestora niveluri de stres fără precedent, frustrare şi frică;
4. La critici reacționează cu negare, represalii, simulând victimizarea și învinovăţind victimele;
5. Este aparent imun la acțiuni disciplinare;
6. În cazul în care ţinta actuală a atins nivelul de burnout (este epuizată emoţional şi depersonalizată) sau pleacă, hărţuitorul îşi mută atenţia către o nouă țintă.
(Sursa: http://bullyonline.org/workbully/serial_introduction.htm)

Atât copiii cât şi adulţii supuşi bullying-ului, sunt afectaţi profund psihoemoţional, reacţionând diferit la acest tip de agresiune, prin pierderea apetitului sau supraalimentare.
Pentru majoritate, pierderea sau creşterea în greutate este temporară dar, pentru unele persoane, rămâne permanentă deoarece trauma provocată de agresiunile din copilărie, fără o intervenţie de specialitate, le poate afecta pe tot parcursul vieţii.

Cum răspunzi bullying-ului?

1. Evită persoanele care au atitudini agresive, chiar dacă aceste atitudini sunt “mascate” prin umor. “Umorul dispreţuitor” (aşa cum îl numeşte psihologul Rod Martin în cartea sa “Psihologia umorului”) constă în umilirea unei persoane sau a unui grup social şi prinde foarte bine la toţi cei care nu sunt atacaţi direct. Însă, când cei responsabili pentru glume de acest fel sunt luaţi la întrebari, reacţia lor e una standard: “era o glumă!”. Ei evită astfel asumarea responsabilităţii pentru cele spuse;
2. Neutralizează confruntarea printr-o declaraţie fermă însă asertivă, ca: “Încetează să mă mai încerci să mă intimidezi, ştiu de ce faci asta iar ceea ce spui nu mă deranjează/afectează!”;
3. Implică-te în activităţi care îţi induc stare de bine, de confort psihic, emoţional: gimnastica, plimbările în aer liber, dansul, întâlnirile cu prietenii;
4. Dacă toate acestea nu sunt suficiente, poţi alege consilierea/psihoterapia (individuală sau de grup) unde te vei “antrena” psihologic pentru a face faţă stresului provocat de bullying.

Te invit să mai citeşti:

Cum să ne acordăm „primul ajutor” în rănile emoţionale

De ce avem nevoie să exersăm “primul ajutor” emoţional?

Dana Goţia
Psiholog, Consilier pentru dezvoltare personală
0724824452

 

Articole asemanatoare

Lasă un răspuns

Close